https://www.youtube.com/watch?v=xzZJ8tDuC08
"Oamenii profunzi, cu sufletul plin de framantari, descurajati, putin deprimati, vor fi mai receptivi la creatia romanticilor, intre care, pe primul loc se afla Beethoven. Simfoniile lui sunt mari constructii, foarte frumoase, bogate si dramatice, deloc grabite, explicate pe indelete si trecute prin toate etapele. La fel si poemul simfonic al lui Richard Strauss Viata de erou, care contine toate perioadele unei existente, impreuna cu nelipsitele adversitati, cu care noi, toti, avem de-a face zilnic si ne socotim nedreptatiti. In lupta cu ele, laitmotivul eroului creste si cuprinde treptat intreaga orchestra. Asta iti face bine, pentru ca intelegi ca ti s-a vorbit despre problemele tale si ti se intinde o mana. Singuratatea este si ea una din temele principale ale vietii noastre. Iar prin forta muzicii, incetezi sa fii singur. Sufletele tinere ar putea sa se simta mai bine cu Mendelssohn-Bartholdy sau Schubert, pe cand sentimentalii, indragostitii nefericiti il vor prefera pe Chopin. In general, multe trairi personale, intime, le poate exprima pianul mai degraba decat orchestra. Firile creative sunt atrase de clasicii vienezi, Mozart, Haydn, rationali si luminosi. Cu ei nu te simti in largul marii, sfidand primejdiile, ci intr-un fel de croaziera pe langa tarm, in deplina siguranta. Mozart e transparent si sclipitor, lasa impresia ca se joaca, dar frumusetea lui e doar aparent infantila. Cu Mozart ai sentimentul ca il atingi pe Dumnezeu. Totusi, intelectualul mai abstract, care si-a rezolvat deja o serie de probleme ale vietii, a depasit fierberea adolescentei, amorul, deziluziile si a ajuns la domenii foarte serioase, poate chiar filosofice, va alege preclasicii. Si nu atat pe cei italieni - Vivaldi, Corelli -, care sunt mai "turistici", mai descriptivi, ci pe germani. Aici prototipul este Bach. Arta fugii e cu desavarsire abstracta, nu pune nici o problema, desi ar putea sa le cuprinda pe toate. Pe de alta parte, muzica lui religioasa ramane inegalabila. Chiar la inmormantarea Papei Ioan Paul Ii, au incheiat cu ceva din Bach. Nu stiu cati si-au dat seama ca a fost exact ultima bucata pe care a cantat-o la Besancon Dinu Lipatti, cu febra, cand se despartea de lume. Deci, iata ce intalnire: romanul Lipatti, un catolic, Papa, si Bach, un protestant. Ce s-ar putea imagina mai frumos, mai universal, mai ecumenic?In fine, ca sa tragem o concluzie: meloterapie - da, dar nu ca medicament, nu intr-un sens concret si precis, ci ca o cultivare a complexitatii, a armoniei, ca o solutie de salvare. Calugarii de la Manastirea Antim isi fac rugaciunea, ei au alte metode. Noi putem pune seara discul cu Beethoven si va fi mult mai bine. Dar nu-mi cere sa scot pe masa acest "mai bine" si sa ti-l arat, pentru ca e impalpabil. Muzica este un izvor care se ejecteaza in lumea asta, o fantana arteziana care nu-si are sursa in partea rationala a omului.- Vine din profunzimi...- Din profunzimi, da, insa nu te duce in subterane, ca sa inspectezi conductele, ori sa vezi ce fel de motor are fantana. Ramai la suprafata si bucura-te de jocul ei." (prof dr Aurel Romila)
