Saturday, December 28, 2013
Monday, December 23, 2013
Thursday, October 24, 2013
linkuri carti 24 oct 2013
http://files.mail.ru/E78E14A6C5A645BAB107C3C19892C87F
http://files.mail.ru/6149C93966124C7CB989649FED239E02
http://files.mail.ru/856355AE6DD845789B66328A20656199
http://files.mail.ru/D213CC4E53754C84BAC819373924439D
http://files.mail.ru/F53A763516064C44B38B5A6ED840FAF0
http://files.mail.ru/6149C93966124C7CB989649FED239E02
http://files.mail.ru/856355AE6DD845789B66328A20656199
http://files.mail.ru/D213CC4E53754C84BAC819373924439D
http://files.mail.ru/F53A763516064C44B38B5A6ED840FAF0
Tuesday, October 22, 2013
linkuri carti 23 oct 2013
http://files.mail.ru/CD4DAA1BE7224A6592DE24BF2AA40A64
http://files.mail.ru/AB29CCDCAA7646B3A34586285DF58368
http://files.mail.ru/8A71BAC4375B4A718047813C03194077
http://files.mail.ru/03361ABCA26C4A19A7DC070274ED0E5C
http://files.mail.ru/0BAF516391B5470EB35D3866584AEBE9
http://files.mail.ru/AB29CCDCAA7646B3A34586285DF58368
http://files.mail.ru/8A71BAC4375B4A718047813C03194077
http://files.mail.ru/03361ABCA26C4A19A7DC070274ED0E5C
http://files.mail.ru/0BAF516391B5470EB35D3866584AEBE9
Saturday, October 19, 2013
Tuesday, October 15, 2013
linkuri carti
http://files.mail.ru/DA068E1E97874A42A0EC8DD7E321013E
http://files.mail.ru/2D1F7A5F31EE4BB09DAFD2B70D4BDB44
http://files.mail.ru/971E2C6B1F1E49FCAB19267F9C21D8F1
http://files.mail.ru/B272C056F4874464B2850E81A0C94048
http://files.mail.ru/D69ED128509740E787DD53651B39A926
http://files.mail.ru/2D1F7A5F31EE4BB09DAFD2B70D4BDB44
http://files.mail.ru/971E2C6B1F1E49FCAB19267F9C21D8F1
http://files.mail.ru/B272C056F4874464B2850E81A0C94048
http://files.mail.ru/D69ED128509740E787DD53651B39A926
Helmut Walcha - Orgelmeister vor Bach
Играет Хельмут Вальха. Мастера органа добаховского периода
| 01:04 |
Свой последний концерт Хельмут Вальха дал в 1981 году.
Запись 1978 года на органе Арпа Шнитгера в Каппеле.
Формат АРЕ.
files.mail.ru/9JMZET9JMZET9JMZET9JMZET9JMZETXX
Пароль: www.intoclassics.net
1.Dietrich Buxtehude (1637-1707). Präludium und Fuge d-moll
2.Johann Pachelbel (1653-1706). Choralvorspiel „O Lamm Gottes, unschuldig"
3.Vincent Lübeck (1654-1740). Präludium und Fuge E-dur
4.Samuel Scheidt (1587-1654). Choral-Variationen „Jesus Christus, unser Heiland"
5.Nicolaus Bruhns (1665-1697). Präludium und Fuge e-moll
6.Dietrich Buxtehude (1637-1707). Ciacona c-moll
7.Jan Pieterzoon Sweelinck (1562-1621). Fantasia cromatica
8.Franz Tunder (1614-1667). Choral-Vorspiel „Komm, Heiliger Geist, Herre Gott"
9.Georg Böhm (1661-1733). Präludium und Fuge C-dur
10.Johann Pachelbel (1653-1706). Ciacona f-moll
11.Dietrich Buxtehude (1637-1707). Passacaglia d-moll
|
Monday, October 14, 2013
linkuri carti pdf
http://files.mail.ru/477AEF35D6924894B2E2E7D7BA8C3EB4
http://files.mail.ru/0FC6CCD7A5444F1DAB33A547DFD5492B
http://files.mail.ru/F7FD950DA32F42349B4E69FD5C91FEDC
http://files.mail.ru/4E3EDD21AE74487D8ED85793715EDE07
http://files.mail.ru/0FC6CCD7A5444F1DAB33A547DFD5492B
http://files.mail.ru/F7FD950DA32F42349B4E69FD5C91FEDC
http://files.mail.ru/4E3EDD21AE74487D8ED85793715EDE07
Sunday, October 13, 2013
roger scruton
http://files.mail.ru/493FE98CFF1F4253B9416A05106AEDDF
Roger Scruton - Cultura modernă pe înţelesul oamenilor inteligenţi
Editură: Humanitas
An: 2011
Număr de pagini: 218
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Freedom of speech
Calitate: Excelentă
Calitate: Excelentă
Cartea de faţă prezintă o teorie a culturii moderne şi o apărare a culturii în forma sa înaltă şi critică. Este imposibil să aperi convingător cultura înaltă în faţa unei persoane total lipsite de cultură. De aceea voi presupune în continuare că cititorul meu este deopotrivă inteligent şi cultivat. Nu trebuie să fie familiarizat cu întregul canon al literaturii occidentale, cu tot şirul capodoperelor muzicale şi artistice sau cu reflecţiile critice pe care toate aceste lucruri le-au inspirat. Dar ar fi de folos să fi citit Florile răului de Baudelaire şi The Waste Land (Ţara pierdută) de T.S. Eliot. Voi presupune de asemenea o anumită familiaritate cu Mozart, Wagner, Manet, Poussin, Tennyson, Schoenberg, George Herbert, Goethe, Marx şi Nietzsche. În capitolele 6 şi 7 critic două figuri culturale importante - Michel Foucault şi Jacques Derrida. Am încercat, poate fără succes, să fac aceste critici inteligibile oamenilor care nu au citit, şi poate nici nu intenţionează să citească, Foucault şi Derrida.
Sunday, June 30, 2013
Friday, June 28, 2013
pasiune, sentiment, emotie, dispozitie
- Pasiunea creaza: dispozitii di
slocate, emotii focusate, sentimente exagerate, durata diacrona.
- Sentimentul creaza: evaluari n
enaturale, exagerate, partizane, modifica critica, discernamintul.
- Emotia creaza: confuzie, panica, zapaceala, dezorganizare, gafe, greseli, esecuri.
- Dispozitia - incita la actiune sau indife
renta.
Tuesday, June 25, 2013
if
"Poezia “IF” e importantă pentru că pune problema normalității mai exact a condițiilor menținerii normalității și e genială pentru că leagă normalitatea de depășirea situaților anormale. Ceea ce e nou este deci interrelația șicondiționarea normalității de depășirea patologicului. În același timp sugerează și cum se pierde normalul în patologic deci este și o demonstrație de îmbolnăvire posibilă. Nu putem spune ce surse bibliografice a avut autorul dar este limpede că a făcut psihiatrie poate fără să știe. Versurile se pot înțelege atât în sens propriu cât și „traduse“ în termeni psihiatrici. Analiza noastră are în vedere în primul rând interesul psihopatologic și mai puțin cel literar.
- Dacă poți să-ți ții capul când toți din jurul tău l-au pierdut și te acuză pe tine
Este versul fundamental care pune condiția să fii normal nu în împrejurări obișnuite (când mai toată lumea pare normală) ci în situații excepționale, când lumea intră în panică, se isterizează și, fapt esențial, te acuză (deși nu e sigur că ești vinovat). Ce înseamnă psihopatologic acest moment? Înseamnă o situație de conflict, de isterie (invazie emoțională, „pierderea capului“) într-un moment de reflectare deformată a realului,care te presează și te poate contamina și bulversa. Deci este un moment de înnebunire reactivă, psihogenă, un moment de zguduire a propriului sistem și în același timp un test de rezistență ca a unei clădiri la cutremur. Desigur că nu poți rămâne teoretic cu sânge rece,ești om și vibrezi, dar trebuie să ai acel sistem personal antiseismic ca să nu se dărâme clădirea. Deci șocul îl încerci dar se dovedește trecător și finalmente îți ții capul, deci revii la controlul personal al situației. Nu te pierzi definitiv ci te readuni, te recompui. Este o destructurare (cum se spune acum) și o restructurare. Ce entități implică? Stările psihogene de șoc și subșoc, isteria, crizele anxioase de panică, paranoidul reactiv, debutul paranoiei, psihologia colectivă (de masă), presiunile totalitare, comunitare, faimoasele înscenări, procese, ședințe în care foarte puțini au rezistat, deformarea judecății prin emoție, prin prejudecată (bias), singurătatea existențială și presiunea subită a grupului, situațiile limită (Jaspers), reacțiile la nenorociri (fizice, sociale…)
- Dacă poți să ai încredere în tine când toți din jurul tău se îndoiesc și acorzi atenție și îndoielilor.
Acest vers indică cum să reziști în situații de depresii adică când îți pierzi încrederea în tine (situație frecventă în nevroze și depresii psihotice) și când valoarea ta scade și în ochii celorlalți. Nu trebuie să negi psihanalitic realitatea depresiei ci doar trebuie să îți păstrezi încrederea în tine.
- Dacă poți să aștepți și să nu fii obosit de așteptare
Se potrivește perfect cu neurastenia. Poate că unul din semnele de dezechilibru ale epocii este pierderea răbdării și nervozitatea care rezultă. E foarte probabil că adulți cu răbdare au rămas foarte puțini. De asemenea unul din semnele apropierii pensiei este pierderea răbdării pentru lucrurile care le-ai făcut o viață întreagă. Deci răbdarea e un semn major de forță psihică și fără ea degeaba ai forță fizică. Curios dar lumea se antrenează mai ales pentru forță fizică, pentru rezistență dar nu suportă așteptarea și atunci până face o stație pe jos trec trei tramvaie pe care nu a putut să le aștepte.
- Or fiind mințit, nu te ocupi de minciuni
Patologia aici se schimbă în sensul că asistăm aici la o psihopatizare, adică regula e minciuna, intriga, calomnia, și ea te poate dezechilibra. Soluția lui Kipling este să o ignori, nu să pornești argumentări, contraprobe. Este exact tendința contrară la ce se întâmplă de obicei pentru că neadevărul, falsul irită profund. Cele mai multe minciuni se produc în procese când minciuna se sistematizează prin mărturii.
- Ori fiind urât, nu da curs urii
Aici intervine un proces mai special. În sensul că orice om care se dezvoltă are iluzia că o face corect și că e acceptat de ceilalți pentru a fi surprins la un moment dat că de fapt nu e acceptat și e urât. Procesul nu e totdeauna logic, e psihanalitic, s-a invocat invidia, „capra vecinului“, așa că succesul se relativizează, important este ca indicația biblică „ochi pentru ochi“ să o treci către Noul Testament, adică nu urî și iubește-ți aproapele care te urăște. Este probabil unul dintre cele mai tragice caracteristici ale naturii umane și nici Kipling nu dă decât soluția de a nu continua ura. Si în ciuda tuturor versurilor care preced, nu trebuie să ajungi la concluzia delirantă a superiorității tale care ai rezistat și să te privești mai superior decât trebuie sau să crezi că tot ce spui conține înțelepciune.
II
- Dacă poți să visezi dar să nu îți faci din visuri stăpân
Una din explicațiile posibile ale omului contemporan este că nu are un ideal dar Kipling atrage atenția asupra faptului că un ideal nu trebuie să te subjuge în așa măsură încât să pierzi prezentul. El trebuie să fie un fel de bas continuu. Prin urmare, cei stăpâniți exclusiv de ideal nu mai țin cont de realitate și sunt niște fanatici, niște ideologi. Se pare însă că în realitate, în lumea politicienilor ei sunt din cei mai mari, domină cei cu interese joase.
- Dacă poți să gândești dar nu să faci din idei scopul tău
Înseamnă să nu supraevaluezi o idee în dauna sistemului de idei. Si dacă versul anterior se referea mai ales la politică, acesta se referă mai ales la omul de observație, de știință, care face prevalență pentru o idee și uită restul disciplinei. Epoca favorizează îngustările, cei mai valoroși sunt de fapt și cei mai înguști, pentru că în cele din urmă cu generalități nu faci mare lucru. Oricum, dacă nu ai idei ești oligofren iar dacă ai trebuie să le corelezi cu faptele, ca să nu devii un paranoic.
- Dacă poți să te întâlnești cu triumful și dezastrul și să tratezi acești doi impostori la fel.
Acest vers stă scris la intrarea la Wimbledon, pentru că se întâlnește această situație foarte frecvent în sport. Dacă omul existențial vorbind, s-a acomodat cu mediocritatea, anonimatul și ratarea, singura iluzie financiar susținută este sportul. Așa că una din cele mai precoce victorii nu mai este pianistul minune care se așează în brațele la Dinamo, la lupte, kung-fu și cu astea foarte curând intri în competiție, călătorești, devii cineva chiar înainte de a învăța, devii chiar de interes național. Însă sportul implică, ca a doua față a lui Ianus eșecul, care te poate distruge (vezi echipa de fotbal a României). După eșecuri, cei mai doborâți sunt fanii, jucătorii chiar dacă sunt dezamăgiți și răspund a la Kipling că e doar un joc, în timp ce fanii fac infarct. Aici există recomandarea de a nu exagera cu importanța unui joc, ori unii conducători au început să creadă că imaginea internațională a țării ține de cupele câștigate.
- Dacă suporți să auzi adevărul pe care l-ai formulat să fie răstălmăcit de șireți pentru a face o capcană pentru proști
Aici Kipling pune în discuție o mare subtilitate existențială. Foarte puțini oameni au o contribuție ideatică la tezaurul mondial dar chiar și aceștia sunt interpretați voit sau greșit pentru a păcăli o majoritate de stupizi. Așa că chiar adevărurile se transformă în contrariul lor. Este aproape o regulă politică ca binele făcut de cineva, de ex. Napoleon, să fie răstălmăcit într-o nenorocire. Așa că cel puțin în politică fenomenul e foarte frecvent dar nu e exclus nici în știință, în care orice contribuție e minimalizată, atribuită altuia, i se indică motivații joase. Este faimoasa problemă a priorităților în știință, a nedreptăților legate de acest fapt, cu consecințe uneori foarte serioase (vezi cazul insulinei, cu Paulescu). Dar nici așa nu trebuie să ne pierdem, știind că e prevăzut să se întâmple și răul.
- Ori a constata că opera căreia i-ai dăruit viața e distrusă
-ceea ce completează versul anterior și duce la următoarea concluzie, în aceste condiții, înclină-te și cu armele de data aceasta uzate, ia-o de la început. Iar e ceva paradoxal, pentru că de obicei renunți văzând că nu ești înțeles sau că a fost zadarnic ce ai făcut. Indicația este aici eroică. Foarte puțini reușesc acest lucru.
III
Dacă poți să faci o grămadă din toate câștigurile
Si să le joci pe „cap și pajură“ și să pierzi
Si niciodată să nu spui o vorbă despre pierdere
Si să începi din nou, de la început.
Cu strofa a treia intrăm într-un registru psihosocial. În mod obișnuit, compulsia la joc duce în majoritatea cazurilor la pierdere și pierderea este o catastrofă, nu mai poți să o iei de la început și oricum te văicărești la toată lumea de această întâmplare. După „If“, normal nu este așa, și e să ascunzi și să o iei de la capăt. Viața e deci un joc dramatic, cu acumulări și pierderi. Acesta e paradoxul, pentru că toată lumea urmărește acumulările. Si nu riscă prea mult. Interesant este că acum au apărut două categorii de jucători, pe lângă cei indiferenți. Jucătorii patologici care nu se pot opri din a juca deși pierd continuu (dar tot speră că vor da lovitura) și jucătorii vulgari care îngroașă rândurile când potul crește. Urmează un vers psihologic și psihosomatic: Dacă poți să forțezi inima, nervii și mușchii să reziste când nu mai există nimic în ei decât voința care le comandă „rezistă“. Aici e un exemplu excepțional de voință care e tenace chiar când nu mai are susținere corporală, viscerală, nervoasă. E un exemplu suprem de rezistență, cunoscut în literatură ca împliniri tardive cum e romanul „După 20 de ani“ sau „Contele de Monte Cristo“ sau „Lawrence of Arabia“ și este unul dintre principiile psihologice cel mai iubit la englezi, rezistența, pentru că voința e subliniată în toate educațiile occidentale, dar rezistența în condiții extreme impresionează cel mai mult.
IV
Strofa a patra revine la tema psihosocială. Dacă plimbându-te cu regi îți păstrezi bunul simț sau dacă vorbești mulțimilor și îți păstrezi virtuțile. Două versuri paradoxale, pentru că eventualitatea rarisimă a plimbării cu regi te intimidează și nu mai poți să fii tu însuți iar eventualitatea să te adresezi mulțimii te obligă de obicei să cobori ștacheta către populism. Pentru că nu ai priză la public dacă afișezi o virtute. Urmează o nouă trăsătură de caracter britanică.
- Dacă nici dușmanul și nici prietenul nu te poate leza și oricine contează pentru tine dar nimeni prea mult.
Superbe paradoxuri pentru că de obicei te aștepți să te lezeze dușmanul dar ești surprins și ți se pare că ești lezat mai tare de prieten și apoi în nici un caz toată lumea contează pentru tine și din contră faci eroarea să contezi pe unii mai mult decât trebuie ceea ce duce la deziluzie. Recomandările lui Kipling sunt de o mare înțelepciune, cer o reflecție permanentă și consoleazăpentru lezările curente din partea anturajului, rudelor, lăsându- te cu o suverană detașare față de faptul că nimeni nu merită să investești prea mult. Profesorul meu care m-a învățat această poezie (Prof. Hillard) mi-a spus că a spus-o în gând în tot timpul detenției și cel mai mult l-a impresionat versul care urmează „dacă poți să umpli neiertătorul minut cu 60 de secunde ale unei curse de distanță“, cu alte cuvinte, dacă poți să nu te plictisești de moment și să te consideri angajat în durată, obții această rezistență bergsoniană la timp și eviți depresia situațională, psihogenă.
Urmează ultimele două versuri concluzive, care spun că dacă ai îndeplinit cele peste douăzeci de condiții pe care le pune poezia al tău va fi pământul cu tot ce conține și, mai important decât asta, vei fi un om, fiul meu. Această concluzie dezvăluie și finalitatea poeziei care este un sfat în sensul știut din Hamlet-ul lui Shakespeare, în care fiul plecat la învățătură primește de la tatăl lui ultimele indicații, în care ultimele cuvinte sunt că până la urmă contează să fii tu însuți.
Această poezie este o chintesență psihoterapeutică, a cărei memorare și repetare și găsire a fiecărui vers potrivit cu situația prin care treci te ajută să îți menții ființa, să te autosugestionezi, să știi că nu ești singur și că lucrurile astea le-au trăit și alții, și le-au prevăzut remedii în ieșiri paradoxale și mai ales că remediul este psihologic și mai puțin metafizic, soluție tipic pragmatic anglo-saxonă. Această poezie e tradusă în toate limbile dar bineînțeles că traducerile trădează mult din farmecul originar al limbii engleze, care îi dă o măreție clasică și o simplitate cuceritoare. E bine să facă parte din zestrea de rezistență a fiecărui psihiatru și, de ce nu, a fiecărui pacient care ar putea să își ușureze viața luptând cu el însuși."
Sunday, June 23, 2013
Lucian Blaga. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
Belsug. Lucian Blaga
- Negrule, cireşule,
gândul rău te-mprejmuie.
gândul rău te-mprejmuie.
Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.
guri sosite-n miez de noapte.
Om şi păsări, duhuri, fluturi,
nu aşteaptă să te scuturi.
nu aşteaptă să te scuturi.
Prea eşti plin de rod şi vrajă,
vine furul, pune-ţi strajă!
vine furul, pune-ţi strajă!
- Las' să vie, să culeagă,
Vara mea rămâne-ntreagă.
Vara mea rămâne-ntreagă.
Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura!
nimeni nu mi le-a fura!
Lucian Blaga - Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
Tuesday, June 18, 2013
Muzica clasica si psihologia - tipuri
Bach = echilibrul rational.
Muzica usoara-manele = dezechilibru emotional.
Mozart = sentiment manierat.
Beethoven= pasiune-actiune.
Wagner = pasiune maxima sistematizata.
------------------------------------
Romanta = emotie trista, nostalgica.
Chopin = sentiment trist.
Ceaikovski = patima trista.
Muzica moderna abstracta, Schonberg = absurd aleatorie
Muzica usoara-manele = dezechilibru emotional.
Mozart = sentiment manierat.
Beethoven= pasiune-actiune.
Wagner = pasiune maxima sistematizata.
------------------------------------
Romanta = emotie trista, nostalgica.
Chopin = sentiment trist.
Ceaikovski = patima trista.
Muzica moderna abstracta, Schonberg = absurd aleatorie
din 'Prefata' la 'Fenomenologia spiritului' de G. W. Hegel
"(…) O piedică pentru studiul filozofiei este
şi imaginarea care nu rezonează a unor adevăruri definitive stabilite, asupra
cărora posesorul nu crede că trebuie să revină, ci le pune la baza şi crede că
le poate exprima, ba chiar că poate judeca şi condamna prin ele. — In această
privinţă, este îndeosebi necesar de a se face din filozofare o treabă serioasă.
Despre toate ştiinţele, artele, îndemânările,
meseriile suntem convinşi că spre a le poseda este necesară o multiplă
osteneală a cunoaşterii şi a practicării lor. În ce priveşte filozofia,
dimpotrivă, pare a domni astăzi prejudecata că, în timp ce cineva care are ochi
şi degete şi primeşte piele şi o sculă nu este încă capabil să facă o gheată,
oricine se pricepe în schimb să filozofeze şi să judece filozofia, deoarece ar
poseda pentru aceasta criteriul în raţiunea sa naturală, ca şi cum nu ar poseda
la fel, în piciorul său, măsura ghetei. — Se pare că posedarea filozofiei este
situată în lipsa de cunoştinţe şi de studiu şi că filozofia ar înceta acolo
unde acestea încep. Ea este adesea socotită ca fiind o cunoaştere formală,
lipsită de conţinut, numai că, în ce priveşte conţinutul, ceea ce în orice
cunoştinţă sau stiinţă este adevăr nu poate merita acest nume decât dacă el a
fost creat de filozofie; că celelalte ştiinţe, oricât ar încerca prin rezonare,
fără filozofie, nu pot avea fără ea, în ele, viaţă, spirit şi adevăr.
In privinţa filozofiei propriu-zise,
vedem că în locul drumului lung al cultivării, în locul mişcării pe cât de
bogate pe atât de adânci în care spiritul ajunge la cunoaştere, revelaţia
nemijlocită a divinului şi simţul comun care nu s-a străduit şi nu s-a cultivat
cu vreo altă cunoaştere, nici cu filozofarea propriu-zisă, se socotesc
nemijlocit drept un perfect echivalent şi ca un tot atât de bun surogat,
precum cicoarea este renumită a fi un bun surogat al cafelei.
Nu este îmbucurător de observant că
neştiinţa, ca şi primitivitatea lipsită de formă şi gust ea însăşi, care e incapabilă
să-şi fixeze gândirea asupra unei propoziţii abstracte şi mai puţin încă
asupra mai multora, asigură că ea este când libertatea gândirii, când
genialitate.
Aceasta din urmă, ca acum în
filozofie, se afişa, cum se ştie, altădată tot astfel în poezie; în loc de
poezie însă, atunci când producţia acestei genialităţi avea un sens, ea
crea o proză banală, sau, când trecea dincolo de aceasta, creea discursuri
extravagante.
La fel astăzi, o filozofare naturală,
care se crede prea bună pentru concept şi care, prin lipsa acestuia, se
consideră drept o cunoaştere intuitivă şi poetică, aduce pe piaţă combinaţii
arbitrare aleunei imaginaţii dezorganizate tocmai prin gând, plăsmuiri care nu
sunt nici peşte, nici carne, nici filozofie, nici poezie.
Scurgându-se dimpotrivă în albia mai
liniştită a simţului comun, filozofarea naturală da în cazul cel mai bun o
retorică de adevăruri banale.
Dacă i se reproşează lipsa de însemnătate
a acestora, ea asigură, din contră, că sensul şi împlinirea sunt date în inima
ei şi că trebuie să fie date astfel şi celorlalţi, întrucât crede, în general,
că prin nevinovăţia inimii şi curăţenia conştiinţei ş.a.m.d. ea a spus lucruri
ultime, cu privire la care nu pot exista obiecţii, şi că nici nu se poate cere
altceva.
Ce era însă de făcut este ca ceea ce e
mai bun să nu rămână în interior, ci să fie scos din această hrubă la lumina
zilei. Osteneala de a emite adevăruri de acest fel putea fi demult cruţată;
căci ele se găsesc demult în catehism sau în proverbele poporului etc. — Nu
este greu de a prinde atare adevăruri în ce au ele nedeterminat şi pieziş, de a
arăta conştiinţei lor în ea însăşi tocmai adevărurile opuse. Incercând să
scape de confuzia ce se produce în ea, ea va cădea în noi confuzii şi va
ajunge la izbucnirea că lucrurile stau fără doar şi poate aşa şi aşa, că aceste
obiecţii sunt sofisticării — un cuvânt de ordine al simţului comun contra
raţiunii cultivate —, la fel cum prin expresia visării necunoştinţa filozofiei
a taxat-o pe aceasta pentru totdeauna. — întrucât simţul comun apelează la
sentiment, oracolul său interior, el a şi terminat cu cel ce nu e de acord cu
el; el trebuie să declare că nu mai are nimic de spus aceluia care nu găseşte
şi nu simte în el acelaşi lucru; cu alte vorbe, el calcă în picioare rădăcinile
umanităţii, căci natura acesteia este de a tinde la acordul cu alţii şi
existenţa ei este numai comunitatea conştiinţei adusă la înfăptuire.
Antiumanul, animalicul, constă în
aceea de a rămâne în sentiment şi de a nu se putea împărtăşi decât prin acesta.
Dacă s-ar întreba despre o cale regală către ştiinţă, nu poate fi indicată una
mai comodă decât aceea de a se lăsa în nădejdea simţului comun, şi — spre a
înainta în pas cu timpul şi cu filozofia — de a citi recenzii despre scrierile
filozofice, poate chiar şi prefeţele şi primele paragrafe ale acestora: căci
acestea din urmă dau principiile generale la care se reduce totul, iar primele
dau, în afară de notiţa istorică, şi o apreciere, care, tocmai fiindcă este
apreciere, este dincolo de ce e judecat.
Acest drum obişnuit este făcut în
haine de casă; dar în veşminte preţioase, sacerdotale, păşeşte sentimentul
înalt al eternului, sfântului, infinitului, pe un drum care este deja el însuşi
fiinţarea nemijlocită în centru, genialitatea unor idei adânc originale şi a
unor străfulgerări înalte ale gândirii. — Cum totuşi o atare adâncime nu
revelează încă izvorul esenţei, aceste rachete nu sunt încă empireul.
Gânduri
adevărate şi o privire ştiinţifică nu pot fi dobândite decât în munca
conceptului. El
singur poate să producă universalitatea cunoaşterii, care nu e nici nedeterminarea
obişnuită şi sărăcia simţului comun, ci este cunoaştere cultivată şi completă,
nu e nici universalitatea ieşită din comun a dispoziţiei raţiunii stricate de
inerţia şi îngâmfarea geniului, ci este adevărul ajuns la forma sa autentică,
care e capabil să fie bunul oricărei raţiuni conştiente de ea.
Intrucât eu situez aceea prin care
ştiinţa există în automişcarea conceptului,
considerarea că aspectele arătate aici şi încă alte aspecte exterioare ale
reprezentărilor timpului nostru despre natura şi înfăţişarea adevărului se
îndepărtează de acest fel de a vedea, ba chiar îi sunt opuse, nu pare să
promită o primire favorabilă încercării de a prezenta sistemul ştiinţei în acea
determinare. Pot totuşi reflecta că, dacă de exemplu ce e mai excelent în
filozofia lui Platon a fost situat uneori în miturile sale, care nu au o
valoare ştiinţifică, au fost şi timpuri, care au fost chiar numite timpuri ale
misticii, în care filozofia aristotelică a fost preţuită pentru adâncimea ei
speculativă şi în care Parmenidele lui Platon — desigur cea mai înaltă operă de
artă a vechii dialectici — a fost considerat ca adevărata dezvăluire şi ca expresia
pozitivă a vieţii divine: şi că, cu toată obscuritatea pe care o producea
extazul, acest extaz rău înţeles nu trebuia să fie de fapt decât conceptul pur.
Considerând apoi că ce e mai preţios
în filozofia timpului nostru îşi pune însăşi valoarea sa în caracterul
ştiinţific şi că, chiar dacă alţii gândesc altfel, nu se face valabil decât
prin acest caracter ştiinţific, pot şi eu să spun că această încercare de a
revendica ştiinţa pentru concept şi de a o prezenta în acest element care îi
este propriu va şti să se facă acceptată prin adevărul intern al lucrului.
Trebuie să fim convinşi că adevărul are natura de a străbate atunci
când timpul său a sosit şi că el nu apare decât atunci când acest timp a sosit;
şi de aceea el nu apare niciodată mai devreme, nici nu găseşte un public nepregătit;
şi trebuie să fim convinşi că şi individual are nevoie de acest rezultat spre
a-şi confirma astfel ceea ce este încă lucrul său singuratic şi spre a
experimenta convingerea, care aparţine mai întâi numai articularităţii, ca
fiind ceva universal. In această privinţă însă publicul trebuie adesea deosebit
de cei ce pretind a fi reprezentanţii şi purtătorii săi de cuvânt. El se
comportă în unele privinţe altfel decât aceştia, ba chiar într-un mod opus.
Dacă el îşi ia mai degrabă asupra sa
vina atunci când o scriere filozofică nu-i spune nimic, aceştia din urmă, siguri pe competenţa lor, aruncă
întreaga vină asupra autorului.
Influenţa este, asupra publicului, mai
tăcută decât fapta „acelor morţi care îşi îngroapă morţii" [Matei, 8,22].
Dacă astăzi privirea generală este în genere mai formată, dacă curiozitatea ei
este mai trează şi dacă judecata ei este mai repede determinată, aşa încât „picioarele
care te vor purta stau deja înaintea porţii" [Act., 5. 9], trebuie totuşi
adeseori distins de aceasta efectul mai lent, care corectează atenţia reţinută
cu forţa prin asigurări impunătoare şi rectifică critica distrugătoare şi care
dă numai după un timp uneia din părţi o comunitate
de înţelegere, pe când, după acest timp, cealaltă numai are nici o
posteritate. Deoarece, în afară de aceasta — într-un timp în care
universalitatea spiritului s-a întărit atât de mult şi individualitatea a
devenit, aşa cum se cuvine, cu atât mai indiferentă, şi în care acea
universalitate ţine la întreaga ei sferă şi bogăţie formată şi o reclamă —,
partea care revine activităţii individului în întreaga operă a spiritului nu poate fi decât mică, acesta trebuie,
aşa cum o implică deja natura ştiinţei, să se uite cu atât mai mult pe sine, şi
anume să devină şi să facă ceea ce poate; dar trebuie cerut totodată mai puţin
de la el, după cum el însuşi poate aştepta mai puţin de la el şi poate cere mai
puţin pentru sine."
Monday, June 17, 2013
Din 'Prelegeri de istorie a filosofiei', G.W. Hegel
"Arta n-ar putea sa reprezinte Spiritul fara a-i aduce un prejudiciu. (...) Numai gandirea pura este cu adevarat gandirea demna de urmat. (...) Astfel, astazi, o maniera naturala de a filosofa, care se socoteste pe sine prea buna pentru concept si care in baza acestei deficiente se considera o gandire poetica si intuitiva, arunca pe piata combinatiile arbitrare ale unei imaginatii doar dezorganizate de catre gandire, creatii care sunt indecise, nefiind nici poezie, nici filosofie."
(poate aici intra si filosofia lui Nietzsche, cu discursul ei mixt, poetico-filosofic...)
Saturday, June 15, 2013
Subscribe to:
Posts (Atom)